Anatomia şi fiziologia albinei

Albina face parte din specia apis mellifera.

Există mai multe rase de albine: ligustica (italiană), carnica (nordică), africană, carpatică (o variantă de carnica), caucaziană (ucraineană).

Din punct de vedere anatomic, albina este compusă din cap, torace şi abdomen; albina are 2 perechi de aripi şi 3 perechi de picioare.

Pe cap sunt dispuse o pereche de ochi compuşi situaţi de o parte şi de alta a capului, o pereche de antene, 3 ocelli (ochi), mandibula şi proboscis / trompa învelită într-o teacă.

Ochii albinei nu disting culoarea roşie, se pare că albina o vede ca pe negru, de aceea nu este indicat să intrăm în stupină în roşu sau negru, pentru ca, în ciuda faptului că albina nu le vede, le percepe ca pericole şi poate ataca.

Prin antene albina primeşte informaţii legate de presiunea atmosferică, temperatură, feromoni.

Cu ajutorul mandibulei albina apucă, dar nu taie, spre deosebire de viespe care poate şi tăia.

Cu trompa albina linge şi suge; de asemena, cu trompa albinele hrănesc regina / matca şi puietul. Teaca trompei are rol protectiv şi se continuă în interiorul corpului albinei până în abdomen.

La nivelul capului, sub stratul chitinos se află glandele hipofaringiene care secretă aşa-numitul lăptişor de matcă.

Glandele hipofaringiene se dezvoltă până în a 18-a zi de viaţă a albinei, dupa care până în ziua a 26-a sunt în stadiul de maximă secreţie. După ziua 26-a şi până cand moare (albina trăieşte în medie 35 de zile), aceste glande se atrofiază.

De aceea, în intervalul 0-18 zile albina are un rol de paznic şi de curăţător în interiorul stupului, apoi în intervalul 18-26 zile, când secreţia de lăptişor de matcă este maximă, albina are rolul de doică (ingrijeşte puietul, tot în interiorul stupului) şi abia după ziua 26-a devine albină culegătoare.

Toracele este legat de cap prin peţiol (gât). Toracele este acoperit cu chitină ca şi capul. Pe torace se află 2 perechi de aripi ancorate intre ele prin hamuli (cârlige) şi 3 perechi de picioare.

Dacă prima pereche de picioare nu prezintă mare importanţă din perspectiva apicultorului, cea de-a doua pereche de picioare are rol de curăţare a antenelor de polen, iar cea de-a treia curăţă corpul de polen.

Abdomenul este de asemenea legat de torace prin peţiol, are o structură inelară din chitină. Abdomenul este format din 6 inele la albina lucratoare şi matcă, iar la trantor din 7. Fiecare inel este format din cate 2 semicercuri, cele inferioare numindu-se sternite iar cele superioare – tergite.

La nivelul ultimelor 4 sternite se află glandele (oglinzile) cerifere care secretă ceara. Doar albina lucratoare are dezvoltate aceste glande. Glandele încep să se dezvolte din a 12-a zi de viaţă a albinei şi ating apogeul în ziua 18-a. Ceara secretată de albine este transparentă şi are un punct de topire scăzut, de 20-25 grade C. Albina preia solzişorul de ceară cu picioarele, îl ia în mandibule, îl amestecă cu enzime şi îi creste astfel temperatura de topire, ceara căpătând culoarea albă. Ceara se îngălbeneşte în urma oxidării şi contactului cu mierea.

O familie de albine secretă într-un an ~ 700 g ceară.

Tot în abdomen se afla şi glanda lui Nasocov care secreta feromonul (mirosul) de matcă. Indivizii aceluiaşi stup au un miros distinct imprimat de către matcă. Feromonul de matcă are şi rolul de a inhiba dezvoltarea organelor genitale ale albinelor lucrătoare. De aceea, atunci când albinele lucrătoare încep să depună ouă, este semn că li s-au dezvoltat organele genitale, atribut rezervat mătcii, aspect posibil numai în lipsa mătcii aşadar, deci familia se cheamă că s-a bezmeticit / orfanizat.

Ouăle depuse de către albinele lucrătoare nu sunt însă fecundate cu spermatozoizi şi, din acest motiv, din acele ouă se vor naşte numai trântori. Celulele cu trântori se disting de celelalte celule prin faptul că sunt mai mari şi în cele mai multe cazuri le regăsim în partea superioară a fagurelui. Feromonul de matcă se menţine în stup până la 3-4 ore. Dacă o familie pierde matca / se orfanizează, este ideal să fie introdusă în stup o matcă nouă în următoarele 6-12 ore.

În abdomen se găsesc următoarele organe:

  • proventricul (guşa) – aici se depozitează nectarul de când este cules de pe floare până la stup. Când este umplută cu nectar, guşa albinei ocupă mai mult de jumătate din abdomenul albinei. Ajunsă inapoi în stup, albina culegătoare predă nectarul celorlalte albine prin regurgitare. Procesul de invertire a nectarului în miere incepe însa încă de la culesul de pe floare;
  • intestinul subţire, separat de guşă printr-o supapă care nu permite intrarea în intestin decat a mierii;
  • intestinul gros – polenul din mierea cu care se hrăneşte albina ajunge în intestinul gros, dar spre deosebire de miere care se absoarbe prin pereţii intestinului gros, polenul se depozitează în intestin sub formă de graunţe foarte mici care se sparg doar în prezenţa unui mediu acid, proces de fermentare în urma căruia rezultă păstura. De aceea, în sezonul rece, mai exact când albina nu iese din stup, se poate constipa şi declanşa nosemoza (diaree), boală produsă de o bacterie, Nosema apis, ce secretă toxine. Din acest motiv, la începutul primăverii, trebuie provocat zborul de curăţire al albinelor, ocazie cu care acestea îşi golesc intestinul de reziduuri. Este şi motivul pentru care iarna nu se administrează hrană proteică albinelor, ci doar energetică, pentru că proteina nu poate fi asimilată şi se depozitează!;
  • aparatul vulnerant (acul) este format din sacul de venin, acul propriu-zis şi glandele de secreţie a veninului. Înţepând o altă albină, acul se poate retrage şi veninul regenera, dar daca înţeapă omul, albina işi pierde tot aparatul vulnerant care rămâne pe pielea omului, ca urmare – albina moare.

În partea inferioară a abdomenului, numai la albinele eclozionate în august – septembrie, se regăseşte un strat lipidic denumit corp gras. Corpul gras este util în dezvoltarea glandelor hipofaringiene care secretă lăptisorul de matcă şi cu care albinele vor hrăni începând cu luna ianuarie puietul. Aceste albine dotate cu corp gras reusesc să trăiască din august – septembrie până la ieşirea din iarnă, deci ~ 6 luni, spre deosebire de celelalte albine care au o durata de viata de ~ 35 de zile.

One thought on “Anatomia şi fiziologia albinei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>